Toată viaţa trebuie să înveţi cum să trăieşti…..

Singura fericire, constă în aşteptarea fericirii!?. Din când, în cînd trebuie să te opreşti din urmărirea fericirii şi să te bucuri că eşti fericit! Totuşi, drumul spre fericire nu a fost niciodată privat….întâmplător, oricine poate fi fericit!

Fericirea este şi va fi, un lucru râvnit şi visat după care alergăm fiecare dintre noi. Dar unde este ea? Şi când putem să o atingem?

Nimic nu e în van, nu ai nimc de pierdut, ci numai de ajuns la o jumăte de succes, doar participand.

Putem spune că, fericirea e o stare de împăcare a omului cu sine, de acceptare perpetua a unui flux de energii pozitive ce creeaza trăiri nemaipomenite, de primire a binelui şi a iubirii din partea unei persoane speciale de sex opus şi a altor persoane fără de care nimic nu pare atât de placut în viaţa noastră de zi cu zi.

Tocmai la acest moment component al căii spre fericire, se împiedică o bună particică din lume, este vorba despre elementul „efort”, dacă e să privim „fericirea” ca un proces, iar din fraza de mai sus, tocmai am menţionat rolul efortului în aceasta.

De aceea sentimentele negative ca ura, nerăbdarea, durerea şi teama sunt principalele vinovate în primirea fericiri şi ele trebuie evitate complect.

Închipuiţi-vă o lume în care toţi sunt conştienţi că fericirea este imposibil de atins. Cum ar fi viaţa noastră? O lume nu poate trăi fără certitudini şi fără speranţe! Exista oameni care îşi “fabrică” un paradis numai al lor în care să se simtă fericiţi.

Există oameni care se mint că sunt fericiţi, ca să poată fi fericiţi. Există oameni care creeaza prin fapte, fericire altora, numai ca să poată simţi fericirea prin ochii acestora. Dacă stăm să ne gândim bine, în multe locuri se găseşte fericirea. Trebuie doar să o vedem, şi să menţinem această legatură cu ea.