Singuratatea…o boala dureroasa!

Unii dintre noi aleg singurătatea ca pe un stil de viaţă, ca pe o opţiune necesară după o relaţie dezamăgitoare.
Alteori, singurătatea se furişează în viaţa noastră din pricina despărţirii de partenerul de viaţă, ne simţim izolaţi sufleteşte ca şi atunci când suntem respinşi. Pentru altii, singuratatea se manifesta, ca o absenţă, ca o lipsă a ceva, sau a cuiva. Pentru unele persoane, dimpotrivă, semnifică un mod de existenţă firesc, fără prea multe complicaţii.
Totusi, in aceasta realitate, unii se accepta ca o haina prea uzata. Din aceasta cauza se simt umiliti, si considera ca i s-a facut o nedreptate, astfel ca reactioneaza prin retragere, blocarea de tot ceea ce altadata era frumos si firesc.
Totusi singurătatea face parte din viaţa fiecărei persoane, insă in anumite situatii, ea poate deveni un dusman de temut.
Când singurătatea devine greu de suportat poate fi o consecinţă a faptului că depindem prea mult de ceilalţi şi nu ştim ce să facem cu noi înşine atunci când ne trezim deodată pe cont propriu, de exemplu. Optarea pentru singurătatea pe termen lung şi depresia pot fi deseori confundate. De cele mai multe ori, izolarea favorizează şi întreţine depresia.
Cele două stări sunt însoţite de manifestări asemănătoare, precum lipsa încrederii în forţele proprii, senzaţia de gol sufletesc, izolarea de celelalte persoane.
În timp, riscăm să ne creăm sentimentul că nu ne mai putem integra, şi că suntem prea diferiţi de ceilalţi. Singurătatea devine periculoasă cu atât mai mult cu cât este inconfortabilă, si cand nu se găseşte modalitati sau atitudinea ca va iesi din aceasta.
Pentru fiecare dintre noi, singuratatea este simtita in mod diferit: pentru unii este un blestem, o durere greu de descris, iar pentru altii poate fi un rau necesar, o normalitate. Altii, singuratatea o ineaca in alcool si droguri, avand astfel sentimentul de acceptare si conformare a vietii. Medicamentul cel mai eficient impotriva singuratatii este comunicarea, cu oricine, despre absolut orice, sau gasirea unor activitati ca sportul, unde intalniti oameni noi, diferiti, alta admosfera, incat sa simtiti o totala schimbare.
Singuratatea nu e o nevoie! Omul nu are cum sa aiba nevoie sa fie singur… altfel, de ce ar mai alerga neîncetat dupa iubire? Cu toate astea, omul a fost făcut cu nevoia de a fi iubit, de a simţi un suflet aproape….Nimeni nu merita sa fie singur, pentru ca viata este atat de scurta…

8 comentarii to “Singuratatea…o boala dureroasa!”

  1. Singuratatea ucide incet..stiu din experienta..alcoolul si benzodiazepinele deasemenea…mda

  2. sincer ,am ajuns intr-un stadiu in care nu mai suport pe nimeni ,decat daca si numai daca avem subiecte de natura profesioanala in comun .
    Cam aiurea ….
    Oana ,sa stii ca m-a vad in randurile tale …

  3. Phenomenal article – Just what I asked to get working this morning

  4. I really liked reading your post!. Quallity content. With such a valuable blog i believe you deserve to be ranking even higher in the search engines🙂

  5. are you on linkedin?

  6. cum sa stai singura cand lumea e plina ,iesi in natura si fa-ti prieteni ,asta te face sa uiti mai repede ce a fost .

  7. eu m-am izolat! In acet articol ma regasesc .Am fost parasita intr-un mod f dureros si josnic, in decembrie 2010, si de atunci m-am izolat…intr-o singuratate ce ma doare dar nu ma vad altfel!…nu mai vreau pe nimeni…ca iubit niciodata, si comunic f putin cu membri familiei, amici, …., prefer sa tac…si sa ma inchid in camera, sa dorm ore in sir, sau sa privesc peretii, crapaturile , colturile peretilor, desenele lipite pe peretii de pe vremea cand le desenam…si acum nu as mai putea trasa o linie ..si de a 2-a zi la munca, si iar, si iar…. !Imi impun si nu pot..sa socializez, dar la ce folos….cand eu simt acel aer putred al respingerii si umilintei…privesc oamenii si imi doresc sa nu-i vad..sa dispara…provoaca prea multe dureri, iar unii dintre noi suntem prea sensibili sa le suportam, si nu putem trece peste….NU putem!

  8. Singuratatea este doar chemare spre …si dinspre…se spune ca niciodata nu suntem singuri….sau suntem, atat cat ne simtim!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: